Teoria era ceva mai ampla. Pe deoparte, tinerii de 30 de ani dau dovada de lipsa de perspectiva atunci cand aleg sa stea in chirie cu 500 de euro, in loc sa isi faca un credit de pe urma caruia, la sfarsitul celor 30 de ani de munca si rate bancare platite de vreo 700 de euro lunar, sa ramana cu "assetul" principal al vietii lor. Iar daca nu au bani de credit, din nou, e vina lor. Nu vor sa faca sacrificiul de a-si lua un part-time.
Mi-am amintit apoi un studiu al unei companii de consultanta imobiliara de saptamana aceasta. Potrivit lui, populaţia cu venituri medii solicita in principal apartamente cu preţuri sub 1.800 euro/mp + TVA, iar dezvoltarea segmentelor de apartamente si vile este sustinuta de clientii tineri (intre 35 si 40 de ani), cu un venit mediu net pe familie de peste 2.000-2.500 euro, prin intermediul caruia pot obtine credit ipotecar.
Dar sa vedem ce spune Institutul National de Statistica:
"După o lungă perioadă în care prelucrarea lemnului a dominat topul domeniilor cu cele mai mici salarii, în februarie 2008 locul I în acest trist clasament a fost ocupat de angajaţii hotelurilor şi restaurantelor (660 lei net lunar). La polul opus, cele mai mari salarii le au, în continuare, cei ce se ocupă cu intermedierile financiare (2.901 lei), în strânsă competiţie cu operatorii din transporturile aeriene (2.813 lei net lunar).
În februarie, cele mai drastice scăderi de salarii au fost înregistrate în învăţământ (-22,6%), administraţia publică (-17,9%) şi în transporturi (-14,2%). Creşteri salariale mari s-au consemnat, în schimb, în industria tutunului (+22,8%) şi în industria de mijloace ale tehnicii de calcul şi de birou (+10,7%).", arata cei de la Adevarul care au avut timp sa faca socoteala.Inteleg din aceste trei povesti separate cateva lucruri.
Cei care fac studiile pe imobiliare in Romania isi iau propriile salarii ca etalon.
Cei care construiesc, asculta doar de studii si nu si de bun simt.
Dezvolatatorii de proiecte imobiliare nu au nicio legatura cu viata reala si cu cei carora vor sa le vanda case.
Si asa bate un vant rece, oceanic, printre proiectele imobiliare de la noi...
7 comentarii:
Bine ai venit in blogosfera.Problema asta ma atinge si pe mine pentru ca pana mai ieri am stat in chirie timp de 2 ani jumate si indraznesc sa fac niste comnetarii in numele tuturor chiriasilor "nenorociti". Un tanar NU ARE CUM SA DEA 500 de euro pe o chirie pentru ca abia salariul ii este cam tot atat. Si deci teoria "specialistului tau" cade din start. O chirie rezonabila pentru un ap este de 400 eur, 2, 3 camere, dc ai noroc si atunci nu stai singur, ci cu inca 2 personae, ceea ce inseaman o injumatatire sau mai mult a sumei de mai sus. Asa da, DAR asta nu inseamna c apoti sa-ti faci credit nici macar pt un cort intr-o gradina a unui ansamblu rezidential.
Alte teorii?
Cat despre salarii, in experienta unui mic recrutor, media salariului unui tana de 25, 26 de ani, indiferent de de specializare, inclusiv pentru inginerii specializati, ar ajunge la 1700 ROn, deci iar varianta unui credit pica de la bun inceput.
Sunt curioasa daca exista alte solutii: rulote de inchiriat, azil pentru chiriasi sau vile de tabara pentru provibciali, evident cu tarife reduse ca pentru elevi, studenti si pensionari.
Am avut recent o discutie similara cu directorul unei mici agentii imobiliare care incerca sa-mi vinda un teren.
Hai sa vedem:
a) Avans care trebuie sa fie de 15-20 de mii de euro - Daca nu il ai (situatie in care sunt eu) trebuie sa faci un credit - de nevoi personale, din ala cu 18-25% DAE. Iar la sfirsit poti avea surpriza sa constati ca gradul de indatorare depaseste ceea ce acepta banca. Daca in loc sa fii singur ai un iubit/viitor sotz sau soatza, tot mai ai o sansa. Unul ramane cu avansul, celalalt cu ratele. Dar cand esti singur???
b)plata costurilor aferente cumpararii unei case (notar, etc): cel putin 2000 de euro, daca ai bafta de un vinzator intelegator care nu declara toata suma de vinzare. 6000 daca nu ai bafta!
Mai este ceva: de unde pana unde trebuie sa avem toti casa cand suntem tineri? Mi se pare cel putin stupid rationamentul sa imi iau o casa doar ca sa nu dau bani la proprietar. In multe din statele europene sau in SUA cand esti tinar te gindesti sa-ti cumperi casa in doua variante:
1. ai multi bani si nu vrei sa fie impozitati, asa ca ii investesti. La noi, ratele la un imobil nu sunt deductibile din impozitul de venitul persoanei fizice - ceea ce este alta nesimtzire
2. ai gasit un veritabil chilipir si e pacat sa-l pierzi. Ori chilipirurile imobiliare in Romania sunt la fel de absente ca si martzienii pe Marte...si de martieni nu sunt sigura.
cam asa e, parintii mei stau cu chirie in Florenta si se pare ca nu-i deranjeaza deloc, e drept ca suma data pe chrie reprezinta 25% din venitul lunar, nu 50 sau 75 % asa cum e la noi. eu militez pt chirie, dc e acceptabila, si cu restul de bani sa te distrezi, ca doar o data in viata suntem tineri si nebuni.
Cu atat mai mult cu cat nu inteleg cum poti sa numesti viata, o existenta in care sa muncesti non-stop potrivit indicatiilor domnului dezvoltator, pentru ca dupa 30 de ani, sa te bati fericit pe burta ca ai indeplinit scopul vietii tale: CASA! Si atat. Apoi sa te intorci spre cei care o vor mosteni si sa te intrebi cine sunt oare strainii astia carora le spun copii, dar tipul asta cu chelie pe care il numesc sot? E oare blondul cu care ma duceam la mare pre-credit?
scuza-ma, care 30 de ani, poate vrei sa zici 50, ca abia atunci poti sa zici ac AI o casa, vei fi terminat sa platesti la rate cu carca.
blond neblod, fuck credite, hai sa emigram sau sa fugim la unguri, e mistoo la Buadpesta:)
p.s scoate-ti "verificarea cuvintelor, ma exaspereazaaaaa
dupa 30 de ani...nu biologici..ci 30 de ani de cotizat la banca...sa ne intelegem
comentariu de la irina...care nu s-a descurcat altfel:
"God, eu pălătesc o rată cât o chirie, adik 400 de euro, pentru că prietenul meu a avut "norocul" să-i moară un unchi fără prea mulţi moltenitori...chiar şi aşa găsesc horror momentul când jumătate din veniturile noastre comune se duc pe rată şi utilităţi...în plus nă frustrează maxim ideea că probabil o să-mi crească salariul, probabil o să am bani, casa mea şi toate cele dar n-o să mai am vârsta să mă bucur de ele...şi la naiba, eu sunt cazul fericit (exceptând gama copiilor de bani gata care au totul de la părinţi)..."
Trimiteți un comentariu