noaptea alba a plimbărilor

concomitent cu prima noapte de vară în bucureşti, a avut loc noaptea albă a muzeelor. mi-am făcut traseu mental cu toate obiectivele de atins încă de la începutul săptămânii. dar planul de acasă nu s-a potrivit cu realitatea din târg. am reuşit să intru doar la muzeul de geologie, lăsând muzeul ţăranului român mult în urmă cu regret. marea de oameni era descurajantă.

şi totuşi...

mi-am strâns câţiva prieteni aproape, am vizitat botanica şi nu cotroceniul, am băut limonadă şi am mâncat profiterol, m-am bucurat să văd mai multă lume pe străzi, înghesuindu-se la muzee decât mi-aş fi putut imagina că poate fi scoasă din case. am concluzionat că forţa oraşului este totuşi în mulţimea aceasta dornică de viaţă şi de interacţiune, am admirat pantomima de la muzeul de artă, am hălăduit prin bucureşti la 2 noaptea, am respirat toată iasomia care ieşea în stradă din curţile de pe carol şi am făcut cu ochiul lunii mari şi aproape perfecte care se lăsa admirată printr-un văl fin.

mai vreau...

vine vara!

azi noapte a fost prima noapte de vara in bucuresti... ferice de noi...si de cei care au trecut prin fetesti de vineri in drum spre niste tarmuri abandonate acum vreo 9 luni...

cu marea-n suflet, astept si astept... caci vantul e prietenul meu bun!

o partidă de rugby la buckingham

pentru a exemplifica tot ce am spus mai jos, iata o poză interesantă. peluza din faţa buckinghamului. doi tineri se joacă cu mingea de rugby. era 13.00. unul dintre ei e la costum...

survolând londra

rămăsesem datoare cu explicaţii privind fascinaţia pe care a exercitat-o londra din primul moment asupra mea.

căsuţele cochete şi ordonate, aşa cum mi-am imaginat că ar trebui să fie în centru, te întâmpină de la intrarea în oraş. nu am vazut nimic care să îmi amintească de un bloc. cele mai înalte clădiri aveau trei etaje (nu socotesc aici monştirii de sticlă şi oţel din centrul financiar).

se construieşte mult în londra. se repară, se netezeşte, se îmbunătăţeşte. echipe de muncitori cară moloz şi ciocănesc pe fiecare stradă. şi cu toate astea, înfăţişarea cochetă a strazilor nu este stricată de nimic. mai mult, nu vezi nori de praf, nu te dor urechile. cum fac? a fost prea putin timp să îmi dau seama...

atmosfera pe străzi este aceeaşi dintr-un film care mi-e drag, wimbledon. oameni tineri, relaxaţi care la prânz îşi permit să părăsească biroul de la etajul 23 şi să coboare în parc, să ia prânzul pe peluză. pe la şase după-amiaza găseşti pe pătură, în parc, toropiţi de cădură şi de oboseală tătici alături de bebeluşi şi de câinele familiei.

pe la nouă iese lumea pe străzi şi se adună în puburi unde se cântă live. mai un saxofonist, omul cu chitara, o tubă şi atmosfera e gata. nu am mai văzut până acum atâtea femei în rochii şi fuste ca la londra. cuvântul "Fashionable" nu poate fii pe deplin înţeles decât aici, unde femeile arată ca proaspăt coborâte din reviste. nimeni încruntat, nimeni la costum alergând. parcă la londra se poate cumpăra timp şi nimeni nu e în întârziere. densitatea de oameni e surprinzătoare.

sportul este mai mult decât o obişnuinţă, e o obligaţie. doar în cazul sportului am văzut încordare şi efort. alergau la 27 de grade prin parc, roşii şi congestionaţi, cu încrâncenare. pentru noi, românii, arătau oarecum comic. pentru ei era foarte serios. pauza de masă se închiei cu o alergare zdravănă care să îi ţină "fit and young". ceea ce e obligatoriu. nu am vazut graşi în londra. nici bătrâni. competiţia şi lupta care să dă aici este insensizabilă ochiului dar are totuşi semnele ei.

obscen de scump (4 lire o călătorie cu metroul în centru) londra nu e un oraş în care să îmbătrâneşti. dar până să te retragi, te asigură că o să te simţi bine.

Londra sau un oras care miroase a padure

tocmai m-am intors din ceea ce a devenit orasul meu favorit - Londra. sunt prea coplesita sa pot povesti, asa ca pentru inceput, cateva fotografii.

imaginativii

simpatici baietii ăştia din publicitate. cum au reuşit ei să fie singurii care au ca titulatură "creativii X şi Y"...

20 de mii de leghe...

recent, mi-a ajuns la urechi, "pe surse", că cineva din media a schimbat patronul şi s-a ales cu nici mai mult, nici mai putin, de 20 000 de euro lunar salariu. nu spun cine, persoană importantă în prag de alegeri - cineva pe care e bine să îl ai aproape în această perioadă, face foarte bine la moral. şi la spell points.

prima reacţie, a fost: "nu se poate! nu există aşa ceva!". după dezbaterea cu "sursele" (e posibil, nu e posibil) mi-a mai trecut din şocul sumei şi am ajuns la dilema partizană de a hotarî: e o sumă care nu se justifică pentru nimeni sau "bravo jurnalistului că i-a primit!".

i choose not to choose! doar să spun încet...vreau şi eu:D!

eco vs. consumerism

week-endul asta am văzut la Antena 3 un documentar foarte interesant despre trei famili franceze care au decis să aleagă o alternativă la construirea casei pe pamânt, altceva decât prefabricate, beton şi constucţii în sensul clasic pentru noi, cei obişnuiţi să ne luam casele gata ridicate din mâinile constructorilor.

în afară de faptul că îşi construiseră singuri casele, gând care deja îi scotea din normal şi avea şi o încărcătură orecum religioasă , din ordinul celor de genul "să sădeşti un pom", "să creşti un copil", "să ridici o casă" şi aş adăuga "să scrii o carte", aceşti francezi aleseseră varianta ecologică de construire a unei case.

primii îşi ridicaseră casa din ... chirpici. lut găsit lângă râul din apropiere, paie de la ţărani, răbdare - un an de zile- şi multă voinţă. a doua familie îşi ridicase casa dintr-un fel de hârtie izolată cu cânepă. ultimii, cei care aveau casa de peste 30 de ani, construiseră din lemn, fără niciun cui, exact ca bisericile din Maramureş. secretul era că nu trataseră lemnul cu nimic şi că gândiseră fiecare bucată din casă exact ca un joc lego.

economiştii panicaţi de actuala criză spun că soluţia de a ieşi din impas este întoarcerea la principiile economiei de bază. intră aici şi o reîntoarcere la natură. sună proaspăt şi reconfortant. o lume verde, curată şi respirabilă în care singurele semne ale modernităţii să fie comunicare virtuală şi tot ceea ce e legat de ea. tot ce ar trebui ar fi să ne oprim din consumat.

ultima dată când am verificat, hipermarketurile erau pline.

Productivitate - muncă - bani

Economiile emergente din Europa de Est şi fostele state sovietice datorează cea mai mare parte a creşterii lor economice din perioada 1999-2005 câştigurilor de productivitate, potrivit datelor Băncii Mondiale, relatează Reuters.

Ceea ce e bine. Înseamnă că nu speculaţiile financiare susţin creşterea economică. Şi ar trebui să se vadă şi în nivelul salariilor. Aici deja nu mai e bine, pentu că ce a dat Banca Mondială cu o mână, în cazul nostru, a luat cu cealaltă. Organismul financiar internaţional a ţinut să precizeze că există o chestiune de nunaţă aici, pentru că în cadrul acestui grup nu este acelaşi lucru să discuţi despre Polonia sau Cehia, Slovenia sau Ţările Baltice, de exemplu. România şi Ungaria sunt ţări care încă mai au mult de lucru, spun ei.

Grevele de la Dacia şi de la ArcellorMittal sunt îndreptăţite, în măsura în care salariile românilor sunt cu mult în urma celor obţinute de vestici. Din păcate, nu acelaşi lucru se poate spune despre productivitatea muncilor. până acolo, mai avem multe de învăţat.

Păcat însă că muncitorii chinezi nu fac greve...

Primăria Bucureşti şi-a aflat peţitorii

Lupta pentru scaunul de primar general se încinge

La sfârşitul săptămânii trecute, în care bucureştenii au încercat să se reobişnuiască cu ritmul de viaţă post-summit, PSD şi-a desmnat candidatul la Primăria Capitalei, alăturându-se celorlalte partide în lupta electorală.

Interesant este că „naşterea” candidatului PSD a fost grea. dup[ ]ndelungi discutii comitetul Executiv al PSD a validat în unanimitate, candidatura lui Cristian Diaconescu la Primăria Bucureştiului, Miron Mitrea urmând să se ocupe de campania electorală naţională. Diaconescu este candidat, chiar şi în ciuda declaraţiilor lui Diaconescu din martie în care a negat o posibilă candidatură: „Vreau să vă spun foarte clar: eu nu sunt iepure pe care să-l scoţi de urechi din căciulă!”.

Şeful PIN a fost primul politician care şi-a anunţat candidatura. Campania lui electorală va fi coordonată de Lavinia Şandru care a susţinut că decizia candidaturii lui Guşă a fost luată în urma unui studiu sociologic , a unei compilaţii între sondajele din ultimii ani şi a programului 10 pentru România. Cam disperată decizie, să te uiţi în curtea unei televiziuni ca să ştii ce paşi politici să mai faci. Şi destul de empirică.

Ludovic Orban este candidatul din partea PNL şi vicepreşedintele PNL pe probleme comunicare şi relaţii publice. Vom vedea cât îi va folosi în relaţia cu electoratul. Dincolo de scandalul accidentului de maşină, Orban s-a făcut cunoscut prin virulenţa cu care îl atacaă pe traian Băsescu.

PNŢCD şi a făcut o alianţă aparent surprinzătoare pentru Bucureşti, cu PNG-CD. Împreună l-au lansat la Primărie pe Aurelian Pavelescucare în ultimii ani a trecut de la PD la PIN şi s-a oprit la PNŢCD.

Vasile Blaga, candidatul PD-L la Primăria Capitalei, este considerat de multi candidatul cu cele mai mari sanse. Lansarea candidaturii sale, într-un parc din sectorul 3 pe acorduri de muzică simfonică şi alături de oameni de cultură, a fost un prilej pentru Blaga - care nu a mai avut nicio confruntare directă cu electoratul - să socializeze cu alegătorii. Şeful său de campanie este primarul de sector Liviu Negoiţă.

Exerciţiile lor de campanie nu anunţă încă soluţii pentru Bucureşti. Doar cţteva planuri fanteziste şi dătatoare de frisoane pe spatele bucureştenilor, precum propunere lui Cosmin Guşă de a muta Gara de Nord în afara Bucureştiului.

Deocamdată, nimic pozitiv la orizont.

casa, dulce casa

Cu doua seri in urma am luat masa cu un reprezentant al unui dezvoltator imobiliar din Bucuresti, care imi prezenta teoria lui cum ca tinerii din ziua de azi nu sunt dispusi sa faca sacrificiile necesare pentru a-si cumpara o casa.

Teoria era ceva mai ampla. Pe deoparte, tinerii de 30 de ani dau dovada de lipsa de perspectiva atunci cand aleg sa stea in chirie cu 500 de euro, in loc sa isi faca un credit de pe urma caruia, la sfarsitul celor 30 de ani de munca si rate bancare platite de vreo 700 de euro lunar, sa ramana cu "assetul" principal al vietii lor. Iar daca nu au bani de credit, din nou, e vina lor. Nu vor sa faca sacrificiul de a-si lua un part-time.

Mi-am amintit apoi un studiu al unei companii de consultanta imobiliara de saptamana aceasta. Potrivit lui, populaţia cu venituri medii solicita in principal apartamente cu preţuri sub 1.800 euro/mp + TVA, iar dezvoltarea segmentelor de apartamente si vile este sustinuta de clientii tineri (intre 35 si 40 de ani), cu un venit mediu net pe familie de peste 2.000-2.500 euro, prin intermediul caruia pot obtine credit ipotecar.

Dar sa vedem ce spune Institutul National de Statistica:

"După o lungă perioadă în care prelucrarea lemnului a dominat topul domeniilor cu cele mai mici salarii, în februarie 2008 locul I în acest trist clasament a fost ocupat de angajaţii hotelurilor şi restaurantelor (660 lei net lunar). La polul opus, cele mai mari salarii le au, în continuare, cei ce se ocupă cu intermedierile financiare (2.901 lei), în strânsă competiţie cu operatorii din transporturile aeriene (2.813 lei net lunar).

În februarie, cele mai drastice scăderi de salarii au fost înregistrate în învăţământ (-22,6%), administraţia publică (-17,9%) şi în transporturi (-14,2%). Creşteri salariale mari s-au consemnat, în schimb, în industria tutunului (+22,8%) şi în industria de mijloace ale tehnicii de calcul şi de birou (+10,7%).", arata cei de la Adevarul care au avut timp sa faca socoteala.

Inteleg din aceste trei povesti separate cateva lucruri.

Cei care fac studiile pe imobiliare in Romania isi iau propriile salarii ca etalon.

Cei care construiesc, asculta doar de studii si nu si de bun simt.

Dezvolatatorii de proiecte imobiliare nu au nicio legatura cu viata reala si cu cei carora vor sa le vanda case.

Si asa bate un vant rece, oceanic, printre proiectele imobiliare de la noi...

De inceput

Bine ati venit pe blogul meu. Pentru ca sunt de parere ca realitatea este creata din perceptia asupra lumii a fiecaruia dintre dintre noi, am acceptat provocarea de a prezenata propria mea versiune despre lume. Sunt curioasa cati dintre voi veti gasi intersectia dintre lumea mea cu lumea voastra si pentru cati viziunea mea va parea interesanta.

Tineti-mi pumnii pentru o calatorie cat mai interesanta impreuna!