duminică, 18 mai 2008

survolând londra

rămăsesem datoare cu explicaţii privind fascinaţia pe care a exercitat-o londra din primul moment asupra mea.

căsuţele cochete şi ordonate, aşa cum mi-am imaginat că ar trebui să fie în centru, te întâmpină de la intrarea în oraş. nu am vazut nimic care să îmi amintească de un bloc. cele mai înalte clădiri aveau trei etaje (nu socotesc aici monştirii de sticlă şi oţel din centrul financiar).

se construieşte mult în londra. se repară, se netezeşte, se îmbunătăţeşte. echipe de muncitori cară moloz şi ciocănesc pe fiecare stradă. şi cu toate astea, înfăţişarea cochetă a strazilor nu este stricată de nimic. mai mult, nu vezi nori de praf, nu te dor urechile. cum fac? a fost prea putin timp să îmi dau seama...

atmosfera pe străzi este aceeaşi dintr-un film care mi-e drag, wimbledon. oameni tineri, relaxaţi care la prânz îşi permit să părăsească biroul de la etajul 23 şi să coboare în parc, să ia prânzul pe peluză. pe la şase după-amiaza găseşti pe pătură, în parc, toropiţi de cădură şi de oboseală tătici alături de bebeluşi şi de câinele familiei.

pe la nouă iese lumea pe străzi şi se adună în puburi unde se cântă live. mai un saxofonist, omul cu chitara, o tubă şi atmosfera e gata. nu am mai văzut până acum atâtea femei în rochii şi fuste ca la londra. cuvântul "Fashionable" nu poate fii pe deplin înţeles decât aici, unde femeile arată ca proaspăt coborâte din reviste. nimeni încruntat, nimeni la costum alergând. parcă la londra se poate cumpăra timp şi nimeni nu e în întârziere. densitatea de oameni e surprinzătoare.

sportul este mai mult decât o obişnuinţă, e o obligaţie. doar în cazul sportului am văzut încordare şi efort. alergau la 27 de grade prin parc, roşii şi congestionaţi, cu încrâncenare. pentru noi, românii, arătau oarecum comic. pentru ei era foarte serios. pauza de masă se închiei cu o alergare zdravănă care să îi ţină "fit and young". ceea ce e obligatoriu. nu am vazut graşi în londra. nici bătrâni. competiţia şi lupta care să dă aici este insensizabilă ochiului dar are totuşi semnele ei.

obscen de scump (4 lire o călătorie cu metroul în centru) londra nu e un oraş în care să îmbătrâneşti. dar până să te retragi, te asigură că o să te simţi bine.

Niciun comentariu: